„Meseria” de părinte
19 februarie 2020
Panica
19 februarie 2020Noi, psihoterapeuții, suntem specialiștii în profesia noastră, dar specialistul vieții voastre sunteți chiar voi
Luminița Lișcă
“ – Doamna psiholog, stiti, azi e ziua mea! - A, ce frumos! La multi ani! - Multumesc!...Si mi-am facut cel mai frumos cadou. - Minunat! Poti sa-mi spui ce cadou? - Da. Am venit la dvs.”
“- Lumi, vreau sa-ti spun ca datorita terapiei cu tine, am putut merge mai departe!”
“ – Doamna psiholog, ce e dragostea, de fapt? De ce am atâta nevoie de dragoste? - Mă puteți ajuta? - Există suflete pereche? - De ce nu sunt niciodată mulțumit de mine? - Doamna psiholog, spuneti-mi ce sa fac? Dumneavoastră sunteți specialistul!
Sunt unele din întrebările care-mi sunt adresate în cabinet.
Nu întotdeauna am un răspuns pregătit la aceste întrebări.
De multe ori, senzația mea este că dragii mei pacienți consideră că psihoterapeuții sunt deținătorii tuturor răspunsurilor și secretelor existențiale. Ar fi minunat să fie așa! Însă nu e cazul!
Da, eu, noi, psihoterapeuții, suntem specialiștii în profesia noastră, dar specialistul vieții voastre sunteți chiar voi, dragii mei! Noi ascultăm, reflectăm, empatizăm, studiem și încercam să ne ajutăm clienții să ajungă la concluzia dorită. Iar explicarea sensului vieții sau al iubirii este de competența filozofilor ori a biologilor.”
“ – Nu știu ce să mă fac cu M...! Nu mă ascultă, e obraznică, nu învață...”
De câte ori ați auzit astfel de declarații sau variațiuni pe aceste teme ale unor mame sau tați care se plâng de copiii lor?
Dragii mei, copiii preiau modelul familial și isi trăiesc viața potrivit acestui tipar. Fiți cu grijă la modelul pe care-l “distribuiți” copiilor voștri!
„Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși.
Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia.
Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un țel.
Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți.
Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul.
Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.”
Dorothy Law, Copiii învață ceea ce trăiesc