O veste foarte bună pentru cei care învață o limbă străină este că vocabularul acesteia se poate aprofunda în timpul fazelor distincte ale somnului. Sensul cuvintelor care sunt auzite în timpul somnului este preluat inconștient după trezire. Formarea acestui tip de amintiri pare a fi mediată exact de aceleași structuri cerebrale care mediază și învățarea cuvintelor uzuale în starea de veghe.

Timpul de somn este uneori considerat timp neproductiv. Se pune atunci întrebarea dacă nu cumva timpul petrecut dormind poate fi utilizat mai productiv, de exemplu pentru învățarea cuvintelor dintr-o limbă străină? Până în prezent, cercetările în domeniul somnului s-au concentrat pe stabilizarea și consolidarea amintirilor formate anterior somnului. Cu alte cuvinte, s-a dovedit că memorarea unor cuvinte sau idei este întărită prin somn. Ulterior acumulării unor informații în decursul zilei, după un somn de o noapte acestea se pot regăsi consolidate a doua zi. Dar modalitățile efective de învățare în timpul somnului au fost foarte rar examinate. S-a demonstrat că informațiile învățate trec printr-un proces de recapitulare în creierul adormit. Această reluare, recapitulare din timpul somnului întărește amintirile care sunt încă fragile și încorporează toate aceste informații nou dobândite în cadrul cunoștințelor preexistente.

Dacă recapitularea cuvintelor și ideilor în timpul somnului îmbunătățește stocarea informațiilor, atunci  chiar și prelucrarea inițială a unor informații noi este posibilă în timpul somnului, indică un nou studiu în domeniu. 

Cuvinte străine împreună cu traducerile lor pot fi învățate în timpul somnului când acestea sunt înregistrate pe bandă și redate auditiv persoanei care doarme. După trezire, participanții reactivează asociațiile auzite prin somn. În decursul stărilor active ale creierului în timpul somnului, așa-numitele „stări ascendente”, o persoană adormită este capabilă să formeze noi asocieri semantice între cuvinte străine care îi sunt spuse împreună cu traducerea lor. Când suntem într-un somn profund, celulele creierului nostru își coordonează progresiv activitatea: celulele creierului sunt de obicei active pentru o scurtă perioadă de timp înainte de a intra într-o stare de scurtă inactivitate. Starea activă se numește „stare ascendentă”, iar starea inactivă „stare descendentă”. Cele două stări alternează fiecare aproximativ jumătate de secundă.

Când o persoană adormită a auzit perechi de cuvinte, după ce s-a trezit a reușit să clasifice cu o precizie mai bună cuvintele străine auzite în somn, spre exemplu dacă denumesc ceva mare sau mic, care este sensul primar al unor cuvinte necunoscute dintr-o limbă străină. Zonele de limbaj ale creierului și hipocampul – centrul esențial al memoriei creierului – par astfel să medieze formarea memoriei independent de starea de conștiință predominantă – inconștient în timpul somnului profund, sau conștient în timpul treziei.

Pe lângă importanța practică deosebită, aceste noi dovezi de învățare în timpul somnului ridică noi provocării pentru teoriile actuale legate de somn și memorie. Noțiunea de somn ca stare mentală încapsulată, în care suntem detașați de mediul fizic nu mai este de actualitate. În ce măsură și cu ce consecințe poate fi utilizat somnul pentru achiziționarea unor informații noi va fi un subiect important de cercetare în anii următori. 

By Lavinia Ionita