• Text preluat si adaptat

„A fost odata o fata oarba care se ura pe ea insasi pentru ca era oarba. Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor care era intotdeauna gata sa o ajute. Intr-o zi ea i-a spus: „Daca as putea vedea, eu m-as casatori cu tine.” Si, asa cum se intampla in povesti, intr-o zi, dupa ce i-a fost donata o pereche de ochi, dupa indepartarea bandajelor, a putut vedea totul, inclusiv pe prietenul ei. Uitandu-se la el, ea a observat ca e orb, iar acest lucru a socat-o. Nu se astepta la asta. Atunci cand el a intrebat-o: „Acum ca poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?”, gandul ca va trebui sa se uite la ochii lui inchisi toata viata a facut-o sa-l refuze. Prietenul ei a plecat, insa i-a scris un bilet in care i-a spus: „Sa ai grija de ochii tai pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!”

Morala: Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte si cine ne-a fost alaturi in situatiile grele, dureroase.

Viata este un cadou. Astazi, inainte sa spuneti cuiva un cuvant rau, ganditi-va ca poate exista cineva care nu poate sa vorbeasca. Inainte sa spuneti ca mancarea nu e gustoasa, ganditi-va ca poate exista cineva care nu are ce sa manance. Inainte sa va plangeti de copii, ganditi-va ca poate exista cineva care si-ar dori sa aiba copii si nu-i are. Inainte de a va plange de serviciu, ganditi-va ca exista oameni care sunt someri si ar da orice sa aiba un job.Inainte sa aratati cu degetul si sa condamnati pe cineva, aduceti-va aminte ca nimeni dintre noi nu este fara de pacat. Astazi, inainte sa va plangeti de viata, ganditi-va la cineva care a plecat de pe acest pamant.”